PSIHOLOG ȘI MAMĂ ÎN CONTINUĂ DEVENIRE

Devenirea nu are final. E o spirală de trăit nu o linie de bifat. E ceea ce numim viață, destin, trăire.

Ca psiholog și mamă în continuă devenire,
deschid jurnalul meu imperfect și viu!
Să ne cunoaștem! Cine sunt? Sunt Carmen Bolca: psiholog, mamă, femeie, dar cel mai mult, sunt in devenire, în toate aceste roluri și altele încapsulate în Carmen Bolca: omul, idividul, persoana.

De prea multe ori mi s-a spus (sau mi-am
spus) sunt ferm convinsă fix ca voi toți: că trebuie sa fiu ,,pregătită”, aptă, capabilă, calmă, matură, echilibrată, pricepută. Că dacă sunt psiholog, trebuie să știu totul, să pot totul,să am totul clar.

Dacă sunt mamă, trebuie să ofer mereu blandețe, calm, răbdare, putință să…(desigur într-o lume ideală, o mamă ideală, dar…idealul…unde e idealul? cine atinge vreodată idealul, oricât de mult te-ai strădui, oricâte eforturi depui…se încăpățânează să ne scape, am auzit că ăsta ar fi de fapt rolul lui, de etalon, de ghidaj și să rămână fix așa cum e: de neatins; am auzit, nu pot să bag mâna în foc, dar…voi ați găsit undeva indealul? perfecțiunea? Eu nu, doar în copilul meu ,,ciobit” perfect! Perfect de imperfect!

Dacă sunt femeie, sa fiu și frumoasă și desteaptă și disponibilă.

Dar realitatea mea e altfel. Uneori urlu în
mine. Alteori mă pierd. Mă regăsesc. Învăț.
lert. Și iar greșesc. (pentru că…da, din erori, din rătăciri, din căderi, din greșelile învățate la timp sau mai târziu, preferabil nu Prea târziu… ,,creștem”, evoluăm, ne dezvoltăm și…DEVENIM! NOI! Aceiași și totuși…mereu alții! Cu diferențe mari, radicale sau minime, abia imperceptibile dar care fac un munte de diferențe, pentru că uneori o virgulă mutată puțin la dreapta sau la stânga, face exact diferența necesară ca să…)

Am deschis acest colț de blog pentru a-mi
da voie SĂ FIU! Pur și simplu.Aici nu vin să dau lectii,doar scriu, ,,mă” scriu, împărtășesc din zbaterile și revelațiile mele de mamă și psiholog, de om în continuă devenire.

Vei găsi aici articole în care:

• mă prăbușesc și mă adun
• îmi pun la îndoială răbdarea
• mă revolt împotriva perfecționismului
• îmi dau voie să nu mai fiu ,,bună ” tot timpul
• reflectez la mine copil, adult, la om și viață în general în toate fazele, etapele și ipostazele posibile sau în cât mai multe pot accesa…putem accesa, pentru că nu cred că cineva vreodată poate accesa, cunoaște, experimenta sau cuprinde ,,totul” Dacă rezonezi cu asta:bine ai venit! Dacă nu,e și asta în regulă.Aici nu e despre a ști. E despre a simți, a trăi și a crește — uneori haotic, alteori blând,mereu autentic și liber la dialog!